ciripitor

Romanian

Etymology

    From ciripi + -tor.

    Adjective

    ciripitor m or n (feminine singular ciripitoare, masculine plural ciripitori, feminine/neuter plural ciripitoare)

    1. chirping

    Declension

    Declension of ciripitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite ciripitor ciripitoare ciripitori ciripitoare
    definite ciripitorul ciripitoarea ciripitorii ciripitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite ciripitor ciripitoare ciripitori ciripitoare
    definite ciripitorului ciripitoarei ciripitorilor ciripitoarelor