ciric

Romanian

Etymology

    Borrowed from Ottoman Turkish چیرك (çeyrek).

    Noun

    ciric n (plural ciricuri)

    1. (obsolete) quarter of a pogon

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ciric ciricul ciricuri ciricurile
    genitive-dative ciric ciricului ciricuri ciricurilor
    vocative ciricule ciricurilor

    References

    • ciric in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN