ciric
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چیرك (çeyrek).
Noun
ciric n (plural ciricuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ciric | ciricul | ciricuri | ciricurile |
| genitive-dative | ciric | ciricului | ciricuri | ciricurilor |
| vocative | ciricule | ciricurilor | ||
References
- ciric in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN