ciobănime

Romanian

Etymology

    From cioban + -ime.

    Noun

    ciobănime f (plural ciobănimi)

    1. (collective) shepherds

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ciobănime ciobănimea ciobănimi ciobănimile
    genitive-dative ciobănimi ciobănimii ciobănimi ciobănimilor
    vocative ciobănime, ciobănimeo ciobănimilor

    References

    • ciobănime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN