chititură

Romanian

Etymology

    From chiti + -ură.

    Noun

    chititură f (plural chitituri)

    1. (obsolete) adornment

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative chititură chititura chitituri chititurile
    genitive-dative chitituri chititurii chitituri chititurilor
    vocative chititură, chitituro chititurilor

    References

    • chititură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN