cerit

See also: čeřit and cërit

Romanian

Etymology

    Borrowed from French cérite.

    Noun

    cerit n (uncountable)

    1. cerite

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cerit ceritul cerite ceritele
    genitive-dative cerit ceritului cerite ceritelor
    vocative ceritule ceritelor