ceret

See also: Ceret and cerēt

Javanese

Etymology

Unknown

Noun

ceret

  1. (literally) kettle
  2. (vulgar, Magelang, Temanggung, Wonosobo) Used to express a bit displeasure with someone, something or situation.

Latin

Verb

cēret

  1. third-person singular present active subjunctive of cērō

Romanian

Etymology

    From cer + -et.

    Noun

    ceret n (plural cereturi)

    1. Turkey oak grove

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ceret ceretul cereturi cereturile
    genitive-dative ceret ceretului cereturi cereturilor
    vocative ceretule cereturilor

    References

    • ceret in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN