cercător
Romanian
Etymology
Noun
cercător m (plural cercători, feminine equivalent cercătoare)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cercător | cercătorul | cercători | cercătorii |
| genitive-dative | cercător | cercătorului | cercători | cercătorilor |
| vocative | cercătorule | cercătorilor | ||