cercător

Romanian

Etymology

    From cerca + -ător.

    Noun

    cercător m (plural cercători, feminine equivalent cercătoare)

    1. (dated) seeker, trier

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cercător cercătorul cercători cercătorii
    genitive-dative cercător cercătorului cercători cercătorilor
    vocative cercătorule cercătorilor