centrare

See also: centraré

Italian

Etymology

    From centro +‎ -are.

    Pronunciation

    • IPA(key): /t͡ʃenˈtra.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: cen‧trà‧re

    Verb

    centràre (first-person singular present cèntro or céntro[1], first-person singular past historic centrài, past participle centràto, auxiliary avére)

    1. (transitive) to hit, hit the centre
    2. (transitive) to pinpoint
    3. (transitive) to centre, center, balance

    Conjugation

    References

    1. ^ “centro” in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      From centra + -re.

      Noun

      centrare f (plural centrări)

      1. centering
      2. (soccer) cross

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative centrare centrarea centrări centrările
      genitive-dative centrări centrării centrări centrărilor
      vocative centrare, centrareo centrărilor

      Spanish

      Verb

      centrare

      1. first/third-person singular future subjunctive of centrar