cenobiu
Romanian
Etymology
Etymology tree
Borrowed from Italian cenobio. Doublet of chinovie.
Noun
cenobiu n (plural cenobii)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cenobiu | cenobiuul | cenobii | cenobiile |
| genitive-dative | cenobiu | cenobiuului | cenobii | cenobiilor |
| vocative | cenobiuule | cenobiilor | ||