carpelă

Romanian

carpelă

Etymology

    Borrowed from French carpelle.

    Noun

    carpelă f (plural carpele)

    1. carpel (structural unit of a pistil)

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative carpelă carpela carpele carpelele
    genitive-dative carpele carpelei carpele carpelelor
    vocative carpelă, carpelo carpelelor