carpelă
Romanian
Etymology
Borrowed from French carpelle.
Noun
carpelă f (plural carpele)
- carpel (structural unit of a pistil)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | carpelă | carpela | carpele | carpelele |
| genitive-dative | carpele | carpelei | carpele | carpelelor |
| vocative | carpelă, carpelo | carpelelor | ||