carmangiu
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish [script needed] (karmancı).
Noun
carmangiu m (plural carmangii)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | carmangiu | carmangiul | carmangii | carmangiii |
| genitive-dative | carmangiu | carmangiului | carmangii | carmangiilor |
| vocative | carmangiule | carmangiilor | ||