cargou
Galician
Verb
cargou
- third-person singular preterite indicative of cargar
Romanian
Etymology
Noun
cargou n (plural cargouri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cargou | cargoul | cargouri | cargourile |
| genitive-dative | cargou | cargoului | cargouri | cargourilor |
| vocative | cargoule | cargourilor | ||