cargou

Galician

Verb

cargou

  1. third-person singular preterite indicative of cargar

Romanian

Etymology

    Borrowed from French cargo.

    Noun

    cargou n (plural cargouri)

    1. cargo

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cargou cargoul cargouri cargourile
    genitive-dative cargou cargoului cargouri cargourilor
    vocative cargoule cargourilor