caraculac

Romanian

Etymology

    Borrowed from Ottoman Turkish قره‌قولاق (kara-kulak, literally “black ear”).

    Noun

    caraculac m (plural caraculaci)

    1. caracal

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative caraculac caraculacul caraculaci caraculacii
    genitive-dative caraculac caraculacului caraculaci caraculacilor
    vocative caraculacule caraculacilor

    References

    • caraculac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN