caraculac
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قرهقولاق (kara-kulak, literally “black ear”).
Noun
caraculac m (plural caraculaci)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | caraculac | caraculacul | caraculaci | caraculacii |
| genitive-dative | caraculac | caraculacului | caraculaci | caraculacilor |
| vocative | caraculacule | caraculacilor | ||
References
- caraculac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN