caracul

English

Noun

caracul (plural caraculs)

  1. Alternative spelling of karakul.

Anagrams

French

Pronunciation

  • IPA(key): /ka.ʁa.kyl/
  • Audio (France (Lyon)):(file)
  • Audio (France (Vosges)):(file)
  • Audio (France (Somain)):(file)

Noun

caracul m (plural caraculs)

  1. karakul

Further reading

Romanian

Etymology

    Borrowed from French caracul.

    Noun

    caracul n (uncountable)

    1. karakul (sheep breed)

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative caracul caraculul
    genitive-dative caracul caraculului
    vocative caraculule