capcană
See also: capçana
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish قپان (kapan, “trap, snare”).
Noun
capcană f (plural capcane)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | capcană | capcana | capcane | capcanele |
| genitive-dative | capcane | capcanei | capcane | capcanelor |
| vocative | capcană, capcano | capcanelor | ||