cărturime

Romanian

Etymology

    From cărturar + -ime.

    Noun

    cărturime f (plural cărturimeuri)

    1. scholardom

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cărturime cărturimea cărturimeuri cărturimeurile
    genitive-dative cărturimeuri cărturimeurii cărturimeuri cărturimeurilor
    vocative cărturime, cărturimeo cărturimeurilor

    References

    • cărturime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN