breanc
Romanian
Etymology
Unknown.
Noun
breanc n (plural breancuri)
- (dated) shard
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | breanc | breancul | breancuri | breancurile |
| genitive-dative | breanc | breancului | breancuri | breancurilor |
| vocative | breancule | breancurilor | ||
References
- breanc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN