bliduț
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
bliduț n (plural bliduțe)
- diminutive of blid
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | bliduț | bliduțul | bliduțe | bliduțele |
| genitive-dative | bliduț | bliduțului | bliduțe | bliduțelor |
| vocative | bliduțule | bliduțelor | ||