bismutit
Romanian
Etymology
Borrowed from French bismuthite.
Noun
bismutit n (plural bismutite)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | bismutit | bismutitul | bismutite | bismutitele |
| genitive-dative | bismutit | bismutitului | bismutite | bismutitelor |
| vocative | bismutitule | bismutitelor | ||