birlic
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish برلك (birlik), from بر (bir, “one”) + ـلك (-lik, “-ness”).
Noun
birlic m (plural birlici)
- ace (playing card)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | birlic | birlicul | birlici | birlicii |
| genitive-dative | birlic | birlicului | birlici | birlicilor |
| vocative | birlicule | birlicilor | ||