binevoitor
Romanian
Etymology
Etymology tree
From binevoi + -tor, or from bine + voitor.
Adjective
binevoitor m or n (feminine singular binevoitoare, masculine plural binevoitori, feminine/neuter plural binevoitoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | binevoitor | binevoitoare | binevoitori | binevoitoare | ||
| definite | binevoitorul | binevoitoarea | binevoitorii | binevoitoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | binevoitor | binevoitoare | binevoitori | binevoitoare | ||
| definite | binevoitorului | binevoitoarei | binevoitorilor | binevoitoarelor | |||
Noun
binevoitor m (plural binevoitori)
- benevolent person
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | binevoitor | binevoitorul | binevoitori | binevoitorii |
| genitive-dative | binevoitor | binevoitorului | binevoitori | binevoitorilor |
| vocative | binevoitorule | binevoitorilor | ||