bineface

Romanian

Etymology

    From bine + face.

    Verb

    a bineface (third-person singular present bineface, past participle binefăcut, third-person subjunctive binefacă) 3rd conjugation

    1. to do a good deed

    Conjugation

    References

    • bineface in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN