bindweefsel

Dutch

Etymology

Compound of binden (“to bind, to connect”) +‎ weefsel (“tissue”).

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈbɪntˌʋeːf.səl/
  • Audio:(file)
  • Hyphenation: bind‧weef‧sel

Noun

bindweefsel n (plural bindweefsels, diminutive bindweefseltje n)

  1. connective tissue