bijutier
Romanian
Etymology
Borrowed from French bijoutier.
Noun
bijutier m (plural bijutieri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | bijutier | bijutierul | bijutieri | bijutierii |
| genitive-dative | bijutier | bijutierului | bijutieri | bijutierilor |
| vocative | bijutierule | bijutierilor | ||