bifurcare
See also: bifurcaré
Romanian
Etymology
Noun
bifurcare f (plural bifurcări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | bifurcare | bifurcarea | bifurcări | bifurcările |
| genitive-dative | bifurcări | bifurcării | bifurcări | bifurcărilor |
| vocative | bifurcare, bifurcareo | bifurcărilor | ||
Spanish
Verb
bifurcare
- first/third-person singular future subjunctive of bifurcar