bidiviu
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish بدوی (bedevî).
Noun
bidiviu m (plural bidivii)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | bidiviu | bidiviul | bidivii | bidiviii |
| genitive-dative | bidiviu | bidiviului | bidivii | bidiviilor |
| vocative | bidiviule | bidiviilor | ||