beletrist
Romanian
Etymology
Borrowed from German Belletrist.
Noun
beletrist m (plural beletriști)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | beletrist | beletristul | beletriști | beletriștii |
| genitive-dative | beletrist | beletristului | beletriști | beletriștilor |
| vocative | beletristule | beletriștilor | ||