beamter
See also: Beamter
Romanian
Etymology
Noun
beamter m (plural beamteri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | beamter | beamterul | beamteri | beamterii |
| genitive-dative | beamter | beamterului | beamteri | beamterilor |
| vocative | beamterule | beamterilor | ||
References
- beamter in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN