beamter

See also: Beamter

Romanian

Etymology

    Borrowed from German Beamter.

    Noun

    beamter m (plural beamteri)

    1. (dated) office clerk

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative beamter beamterul beamteri beamterii
    genitive-dative beamter beamterului beamteri beamterilor
    vocative beamterule beamterilor

    References

    • beamter in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN