balamuțit

Romanian

Etymology

Past participle of balamuți.

Adjective

balamuțit m or n (feminine singular balamuțită, masculine plural balamuțiți, feminine/neuter plural balamuțite)

  1. (dated) slandered

Declension

Declension of balamuțit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite balamuțit balamuțită balamuțiți balamuțite
definite balamuțitul balamuțita balamuțiții balamuțitele
genitive-
dative
indefinite balamuțit balamuțite balamuțiți balamuțite
definite balamuțitului balamuțitei balamuțiților balamuțitelor

Verb

balamuțit (past participle of balamuți)

  1. past participle of balamuți

References

  • balamuțit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN