bărat

Romanian

Etymology

    Borrowed from Hungarian barát. Doublet of brat and frate.

    Noun

    bărat m (plural bărați)

    1. (dated) Catholic monk or priest

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative bărat băratul bărați bărații
    genitive-dative bărat băratului bărați băraților
    vocative băratule băraților