bântuit
Romanian
Alternative forms
- bîntuit — 1953–1993 spelling
Etymology
From bântui (“to haunt”) + -it.
Adjective
bântuit m or n (feminine singular bântuită, masculine plural bântuiți, feminine/neuter plural bântuite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | bântuit | bântuită | bântuiți | bântuite | ||
| definite | bântuitul | bântuita | bântuiții | bântuitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | bântuit | bântuite | bântuiți | bântuite | ||
| definite | bântuitului | bântuitei | bântuiților | bântuitelor | |||
Verb
bântuit
- past participle of bântui (“to haunt”)