auroră
Romanian
Etymology
Borrowed from French aurore, a learned borrowing from Latin aurōra.
Noun
auroră f (plural aurore)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | auroră | aurora | aurore | aurorele |
| genitive-dative | aurore | aurorei | aurore | aurorelor |
| vocative | auroră, auroro | aurorelor | ||