auriculă
Romanian
Etymology
Borrowed from French auricule. Doublet of ureche, which was inherited.
Noun
auriculă f (plural auricule)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | auriculă | auricula | auricule | auriculele |
| genitive-dative | auricule | auriculei | auricule | auriculelor |
| vocative | auriculă, auriculo | auriculelor | ||