auricul
Romanian
Etymology
Borrowed from French auricule.
Noun
auricul n (plural auricule)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | auricul | auriculul | auricule | auriculele |
| genitive-dative | auricul | auriculului | auricule | auriculelor |
| vocative | auriculule | auriculelor | ||