aurare

Latin

Verb

aurāre

  1. inflection of aurō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From aura + -re.

    Noun

    aurare f (plural aurarări)

    1. gilding

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative aurare aurarea aurarări aurarările
    genitive-dative aurarări aurarării aurarări aurarărilor
    vocative aurare, aurareo aurarărilor

    References

    • aurare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN