articulare

See also: articularé

Latin

Verb

articulāre

  1. inflection of articulō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From articula + -re.

    Noun

    articulare f (plural articulări)

    1. articulation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative articulare articularea articulări articulările
    genitive-dative articulări articulării articulări articulărilor
    vocative articulare, articulareo articulărilor

    Spanish

    Verb

    articulare

    1. first/third-person singular future subjunctive of articular