arestant
Old French
Verb
arestant
- present participle of arester
Romanian
Etymology
Borrowed from German Arrestant.
Adjective
arestant m or n (feminine singular arestantă, masculine plural arestanți, feminine/neuter plural arestante)
- (obsolete) arrested
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | arestant | arestantă | arestanți | arestante | ||
| definite | arestantul | arestanta | arestanții | arestantele | |||
| genitive- dative |
indefinite | arestant | arestante | arestanți | arestante | ||
| definite | arestantului | arestantei | arestanților | arestantelor | |||
References
- arestant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN