arestant

Old French

Verb

arestant

  1. present participle of arester

Romanian

Etymology

    Borrowed from German Arrestant.

    Adjective

    arestant m or n (feminine singular arestantă, masculine plural arestanți, feminine/neuter plural arestante)

    1. (obsolete) arrested

    Declension

    Declension of arestant
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite arestant arestantă arestanți arestante
    definite arestantul arestanta arestanții arestantele
    genitive-
    dative
    indefinite arestant arestante arestanți arestante
    definite arestantului arestantei arestanților arestantelor

    References

    • arestant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN