arămui

Romanian

Etymology

    From aramă + -ui.

    Adjective

    arămui m or n (feminine singular arămuie, masculine plural arămui, feminine/neuter plural arămuie)

    1. (dated) to copperplate

    Declension

    Declension of arămui
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite arămui arămuie arămui arămuie
    definite arămuiul arămuia arămuii arămuiele
    genitive-
    dative
    indefinite arămui arămuie arămui arămuie
    definite arămuiului arămuiei arămuilor arămuielor

    References

    • arămui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN