aparteu

Catalan

Verb

aparteu

  1. inflection of apartar:
    1. second-person plural present indicative/subjunctive
    2. second-person plural imperative

Romanian

Etymology

    Borrowed from French aparté.

    Noun

    aparteu n (plural aparteuri)

    1. soliloquy

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative aparteu aparteuul aparteuri aparteurile
    genitive-dative aparteu aparteuului aparteuri aparteurilor
    vocative aparteuule aparteurilor

    References

    • aparteu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN