antricot
Romanian
Etymology
Borrowed from French entrecôte.
Noun
antricot n (plural antricoate)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | antricot | antricotul | antricoate | antricoatele |
| genitive-dative | antricot | antricotului | antricoate | antricoatelor |
| vocative | antricotule | antricoatelor | ||