ancorare

See also: ancoraré

Italian

Etymology

    From ancora (“anchor”) +‎ -are.

    Pronunciation

    • IPA(key): /an.koˈra.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: an‧co‧rà‧re

    Verb

    ancoràre (first-person singular present àncoro, first-person singular past historic ancorài, past participle ancoràto, auxiliary avére) (transitive)

    1. to anchor
    2. to moor

    Conjugation

    Derived terms

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      From ancora + -re.

      Noun

      ancorare f (plural ancorări)

      1. anchoring

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative ancorare ancorarea ancorări ancorările
      genitive-dative ancorări ancorării ancorări ancorărilor
      vocative ancorare, ancorareo ancorărilor

      Spanish

      Verb

      ancorare

      1. first/third-person singular future subjunctive of ancorar