aleurit

Romanian

Etymology

    Borrowed from French aleurite.

    Noun

    aleurit n (plural aleurite)

    1. (botany) candlenut (or similar plant of the genus Aleurites)

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative aleurit aleuritul aleurite aleuritele
    genitive-dative aleurit aleuritului aleurite aleuritelor
    vocative aleuritule aleuritelor

    References

    • aleurit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN