alchimist
Romanian
Etymology
Borrowed from French alchimiste. By surface analysis, alchimie + -ist.
Noun
alchimist m (plural alchimiști)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | alchimist | alchimistul | alchimiști | alchimiștii |
| genitive-dative | alchimist | alchimistului | alchimiști | alchimiștilor |
| vocative | alchimistule | alchimiștilor | ||