alboare
Romanian
Etymology
Inherited from Late Latin albor, albōrem, from Latin albus.
Noun
alboare f (plural albori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | alboare | alboarea | albori | alborile |
| genitive-dative | albori | alborii | albori | alborilor |
| vocative | alboare, alboareo | alborilor | ||