ajunare
Romanian
Etymology
Noun
ajunare f (plural ajunări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ajunare | ajunarea | ajunări | ajunările |
| genitive-dative | ajunări | ajunării | ajunări | ajunărilor |
| vocative | ajunare, ajunareo | ajunărilor | ||
References
- ajunare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN