aflător
Romanian
Etymology
Adjective
aflător m or n (feminine singular aflătoare, masculine plural aflători, feminine/neuter plural aflătoare)
- (rare) finding (that which finds)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | aflător | aflătoare | aflători | aflătoare | ||
| definite | aflătorul | aflătoarea | aflătorii | aflătoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | aflător | aflătoare | aflători | aflătoare | ||
| definite | aflătorului | aflătoarei | aflătorilor | aflătoarelor | |||