acut

See also: acùt

Catalan

Verb

acut

  1. inflection of acudir:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

French

Etymology

Borrowed from Latin acūtus. Doublet of aigu, an earlier loan, with the obsolete inherited form being eu.

Pronunciation

  • IPA(key): /a.ky/
  • Audio (France (Vosges)):(file)
  • Audio (France):(file)
  • Homophone: acuts

Adjective

acut (feminine acute, masculine plural acuts, feminine plural acutes)

  1. (obsolete or typography) acute

Further reading

Romanian

Etymology

    Learned borrowing from Latin acutus, or borrowed from Italian acuto.

    Adjective

    acut m or n (feminine singular acută, masculine plural acuți, feminine/neuter plural acute)

    1. acute

    Declension

    Declension of acut
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite acut acută acuți acute
    definite acutul acuta acuții acutele
    genitive-
    dative
    indefinite acut acute acuți acute
    definite acutului acutei acuților acutelor