absolvare
Latin
Verb
absolvāre
- second-person singular present passive subjunctive of absolvō
Romanian
Etymology
Noun
absolvare f (plural absolvări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | absolvare | absolvarea | absolvări | absolvările |
| genitive-dative | absolvări | absolvării | absolvări | absolvărilor |
| vocative | absolvare, absolvareo | absolvărilor | ||