abjurat
Maltese
Verb
abjurat
- third-person feminine singular perfect of abjura
Romanian
Etymology
Past participle of abjura.
Pronunciation
- IPA(key): /abʒuˈrat/
- Rhymes: -at
- Hyphenation: ab‧ju‧rát
Adjective
abjurat m or n (feminine singular abjurată, masculine plural abjurați, feminine/neuter plural abjurate)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | abjurat | abjurată | abjurați | abjurate | ||
| definite | abjuratul | abjurata | abjurații | abjuratele | |||
| genitive- dative |
indefinite | abjurat | abjurate | abjurați | abjurate | ||
| definite | abjuratului | abjuratei | abjuraților | abjuratelor | |||
Verb
abjurat
- past participle of abjura
References
- abjurat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN