abjurător

Romanian

Etymology

    Borrowed from French abjuratoire. By surface analysis, abjura + -ător.

    Pronunciation

    • IPA(key): /abʒurəˈtor/
    • Rhymes: -or
    • Hyphenation: ab‧ju‧ră‧tór

    Adjective

    abjurător m or n (feminine singular abjurătoare, masculine plural abjurători, feminine/neuter plural abjurătoare)

    1. abjuratory

    Declension

    Declension of abjurător
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite abjurător abjurătoare abjurători abjurătoare
    definite abjurătorul abjurătoarea abjurătorii abjurătoarele
    genitive-
    dative
    indefinite abjurător abjurătoare abjurători abjurătoare
    definite abjurătorului abjurătoarei abjurătorilor abjurătoarelor

    Further reading